...

Era intuneric dar il puteai privi.Avea spatele dezgolit,cuprins din cand in cand de un fior.Dormea asa usor.Il priveai si zambeai.Vedeai un viitor prea frumos pentru tine.Stiai ca nu o sa-l ai si totusi aveai speranta.Ca poate,acum o sa fie altfel..
Stateai linistita langa el..ii simteai caldura.Din cand in cand,ii sarutai buzele uscate,moi,dar dulci. La inceput,nu ai crezut ca-l vei iubi atat de mult..Erai linistita.Stiai ca cineva,sigur te iubeste.Stiai ca odata,o sa scrii despre asta.Ca totul o sa treaca..Ca o sa uiti,mai devreme sau mai tarziu.Ca altul ii va lua locul.Si ca o sa fii fericita iar.Poate chiar mai fericita decat atunci..Dar nu,nu o sa uiti.Nu o sa poti..
Stii sentimentul ala? rece,dar atat de placut? Cand dimineata te ia in brate si-ti zice "Buna dimineata"? Imbatat de atata siguranta? Ah,nu cred ca-l stii..Nu e sentiment,e fericire deplina.