Stai, asa, langa mine.
Asa, aseaza-te aici,cu mine. Te uiti mirat, nu stii. Imi vine sa iti zic, dar nu stiu de ce imi e atat de frica. Esti aici, te am langa mine, pot oricand sa-mi las cuvintele sa se rosteasca singure, fara consecintele de dupa.
E doar liniste, si pe geam degeaba ne uitam, si e intuneric . Se scurge un fum , dar il ignoram repede, uitandu-ne din nou unul la altul.
E cald , si jazz se'aude din camera cealalta.
-De ce taci?
Il ignor si ma gandesc in continuare.
-Daca ti-as spune ca..
-Ca?
Inchid ochii si imi asez capul pe umarul lui atat de dezgolit de pacate.
rosteam cuvinte.
-Stii, mi-e atat de bine, aici cu tine. Sa nu se termine.. Asa, singuri si insetati de iubire amandoi sa..
-Despre ce vorbesti?!..
Imi amintisem cat de mult nu stia el.
-Spune-mi, nu vrei sa jucam intr-o piesa de teatru, in care tu sa ma doresti asa cum te doresc eu , si..
-In piesa?
-Cum te doresc eu, spuneam, si sa-mi oferi o parte din tine in doua clipe la marginea norilor? As ramane cu ea pentru totdeauna, as purta-o in locul gurii mele, in locul ochilor si in locul mainilor.
Te-as face fericit, cred.
-?
Taci, taci, doar asculta cum fosnesc copacii afara si picioarele cand se lovesc de ale tale. Asculta cat de absolut e totul in jur, cat de intregit si complet. Asculta-ma cum fug spre tine , strig si-n doua clipe ne amestecam.
-..
Ssst.
-Uite, te las sa-ti plimbi degetele pe mana mea, si mai sus , pe nas si pe buze, daca vrei. Plimba-ti capul pe pieptul meu, si-apoi coboara-ti privirea spre a mea , si ne plimbam amandoi pe fiecare particica din noi.
Imi bate inima, cat sa-mi iasa din piept, suntem aici, si e mai bine decat in visele de doua clipe fiecare, care se scurgeau cu fiecare rasarit si te pierdeai din nou. Acum e bine, suntem si atat.
-Prinde-mi mana si ..
-O duc ,asa, pe aici, si pe aici, si radem amandoi, nu-i asa?
Sa nu pleci.
Oare asculti in mine acum ? Oare ai auzit ca mi-e dor de faptul c-am sa te sarut?
-Vreau sa te sarut.
-Vrei sa ma saruti, zici?
Si-a durat mai mult de doua clipe, eram incremeniti in timpul acela si momentul a durat cat o întreaga melodie care continua sa se auda din camera alaturata.
Tremuram cu el, tremuram in ritmul muzicii si mi-am desprins gura din a lui, uitandu-ma fix .
Avea ochii mari si inghesuiti în fruntea lata, obrajii ii zambeau si el tacea, cu buzele-i zambind exact cum il stiam.
mi-am sprijinit capul de fruntea lui si intr-o secunda s-a-ntamplat.
-Ce spuneai de piesa aceea? Ce sa jucam?
Nu mai jucam de ceva timp, suntem doar doi, lipsiti de ganduri inutile, zambind fugar. O pereche de suflete zacand pe jos, un singur sentiment.
-Nu e nevoie, acum stiu.
Il vad cum nu-si da seama, ma priveste cum o face mereu el , si imi atinge barbia cu doua degete de la mana dreapta. Ma mangaie, ma studiaza si ma impinge spre el si ma topesc din nou.
-Ce nu stii? Ca-mi esti tot, imi esti tot ce am si ce n-am avut , tot ce'as vrea sau ce-am vrut. Da'ti seama .
Si nu sunt derutata. Nu sunt confuza, deloc chiar. Mai bine, mi-e teama.
-Nu stii ce ..
-Spun? Ba da. Si cred c-ai sa pleci acum, nu te asteptai. Inteleg, pleaca. Te-am avut pentru mai mult de doua clipe, cred ca ma multumesc si cu asta.
Isi ridica lucrurile, si pleaca.
*De ce bate la usa?*
-Ti-ai uitat fularul ?
-Te-am uitat pe tine.
Ma saruta si-mi saruta fruntea, apoi isi ia fularul. Se mai intoarce pentru ultima oara:
-Era si cazul sa'mi spui.
Radea.
http://www.youtube.com/watch?v=4cIqLjXv5Sg
